Cap. 3: Interpretarea și inferența informațiilor

Definiție și importanță

Interpretarea și inferența sunt două abilități cheie în procesul de gândire. La nivel general, interpretarea implică extragerea sensului din informație, în timp ce inferența se referă la deducerea de informații sau concluzii din ceea ce știm deja.

Inferența depinde de situație. Inferenta ține de capacitatea noastră de a raționa într-un proces secvențial, liniar, pas cu pas în situații izolate. Ea reprezintă modul natural prin care creierul asociază informațiile pe baza unor cunoștințe anterioare sau prezente, cu încercarea de a rezolva o problema sau un obstacol în gândire. Facem inferențe tot timpul, în situații în care trebuie să decidem dacă ceva din realitate este sau nu este adevărat sau important, sau urmează sa se întâmple. Dacă avem două seturi de chei în casă, însă unul dintre ele l-am uitat la birou, vom infera că "a mai rămas încă un set acasă", pe baza unei deducții disjunctive".

Interpretarea depinde de cunoștințele acumulate și de context. Apare în funcție de sistemul de cunoștințe, sistemul cultural și experiența de viață când încercăm să extragem o semnificație din ceva ce este deja înțeles și necesită aprofundat pentru a releva aspecte care nu sunt evidente, dar importante. Un copil nu poate interpreta realitatea asemenea unui adult, ci poate doar infera pe baza experienței sale că o "chestie sferică/minge"(pentru care nu are nume) urmează să sară dacă îi dă drumul din mană. Însă pentru un adult care cunoaște fizică, va interpreta mișcarea mingii prin faptul că în momentul impactului, forța de reacțiune a solului este cea care "depășește" forța gravitațională pentru o scurtă perioadă de timp, oprind mingea din cădere. Însă pentru a cunoaște motivul din spatele mișcării și să interpreteze mișcarea, trebuie să înțeleagă sau să aibe concepte minimale din mecanică clasică.

Paralele cu inteligența

Ele pot fi înțelese mai ușor prin prisma conceptelor de inteligență fluidă și cea cristalizată. Inteligență fluidă se referă la capacitatea de a rezolva probleme noi, ceea ce pune în valoare raționamentul și capacitatea de a face inferențe. Cu cât cineva are un nivel mai înalt de inteligență fluidă, cu atât "inferențele curg" și se conectează logic. Inteligența cristalizată se referă la abilitățile formate și cunoștințele dobândite. Cu cât ne maturizăm, capacitatea noastră de "a interpreta" realitatea devine mai bună, întrucât este susținută de istoricul nostru de viață care ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă în jurul nostru.

Interpretarea în context

Contextul influențează semnificația informațiilor. Dacă o informație este prezentată într-un anumit context, ea se află deja într-o "rețea de semnificații" care se schimbă în funcție de ce este adăugat sau eliminat. Când cineva spune "Caut o bancă", poate să se refere la sediul unei instituții financiare sau o banca din parc. Contextul face diferența și alterează semnificația cuvântul esențial "banca".

Ambiguitatea în comunicare are loc când sensul unor termeni nu este precizat însă și chiar dacă semnificația lor este cunoscută, poate apărea la nivelul înțelegerii individuale și raporturilor umane. Deși toți știm și vorbim despre același lucru sau avem același subiect al discuției, toți interpretăm același subiect în mod diferit, ceea ce poate conduce la neînțelegeri. Asta se întâmplă datorită faptului că în orice context de comunicare, formal sau informal, fizic sau digital, oral sau scris, personal sau impersonal, informația suferă modificări: trece printr-un zgomot de fundal, poate fi desprinsă de mesajul principal al persoanei care o transmite și este filtrată prin biasuri, ceea ce face dificilă receptarea mesajului întreg.

Mesajul

este informația cheie, pe care textul, persoana sau orice emițător (termen tehnic pentru cineva care transmite informația) o are în vedere când comunică. Mesajul are întotdeauna prioritate când comunicăm sau ni se comunica ceva, pentru că doar el face ca interpretarea să fie validă sau scoasă din context. Pentru evitarea ambiguităților, cel mai indicat este să ne întrebăm "obsesiv" până intră în reflex, "care este mesajul?".

Inferența bazată pe dovezi

Are sens să ne bazăm inferențele pe dovezi solide și raționamente logice, evitând să ne bazăm pe supoziții.

Supozițiile reprezintă niște premise implicite, neverificate, pe care le folosim când concluzionăm ce ceva este adevărat sau fals, important sau nu. Biasurile cognitive sunt bazate pe supoziții care au de-a face cu experiențe emoționale sau de viață, mai degrabă decât cu realitatea faptelor. De exemplu, biasul autorității se referă la faptul că acceptăm afirmații că fiind adevărate dacă sunt susținute de o persoană celebră sau importantă dar fără să știm de ce sunt valide. Acest bias operează cu supoziția că autoritățile sunt competente și prin urmare, ceea ce spun este adevărat. Acest tip de bias este o rămășiță a istoriei noastre evolutive, în care dacă ascultam de șeful tribului sau de lider, supraviețuiam sau nu.

Dovezile solide sunt niște propoziții care au un conținut factual relevant sau științific, deci niște premise pe care le folosim în inferențele noastre atunci când rezolvăm probleme particulare. De exemplu, cunoașterea principiilor electricității ne-a permis să rezolvăm problema de a creea niște dispozitive electronice, utile într-o varietate de contexte. În schimb, practicile magice sau oculte, nu se bazează pe dovezi solide, pentru că supozițiile lor nu au legătură cu realitatea în care trăim.

Evitarea inferențelor pripite

Tragerea de concluzii fără dovezi adecvate poate duce la erori. Este esențial să examinăm toate informațiile disponibile înainte de a face inferențe.

Exemplu practic: Dacă un coleg nu răspunde la un e-mail imediat, nu ar trebui să inferăm imediat că el ignoră mesajul. Poate fi ocupat, poate nu a văzut e-mailul sau poate exista o problemă tehnică.

Strategii de interpretare și inferență

• Relaționează cu ceea ce știi: Experiența și cunoștințele tale pot ajuta la interpretarea informațiilor.


• Verifică informația din mai multe surse: Dacă mai multe surse independente confirmă aceeași informație, este mai probabil să fie corectă.


• Evită supozițiile: Nu presupune că ceva este adevărat fără dovezi concrete.


• Fii deschis la noi perspective și biasuri: Încearcă să privești situația din diferite unghiuri înainte de a face inferențe.

Concluzie

Interpretarea iți permite să dai sens informațiilor, ținând cont de contextul cunoștințelor acumulate, de cel cultural și istoric, în timp ce inferența te ajută să tragi concluzii bazate pe dovezi concrete. Lecturează critic informația, evitând supozițiile, concluziile pripite și verificând informațiile din multiple surse, pentru a asigura că interpretările și inferențele tale sunt exacte și relevante. Prin dezvoltarea și aplicarea acestor abilități, poți lua decizii mai informate și relevante cu informația pe care o consumi.