Cap 5. Propozițiile categorice

1. Introducere

Dacă ai ajuns cu lectura până aici, felicitări! De aici putem spune că începe partea frumoasă a logicii. Toate lecțiile anterioare te ajută să înțelegi principiile de bază ale logicii, cum sa recunoaștem un argument, tipul definitiilor, importanța clasificării și a definirii termenilor, concepte care din acest moment îți vor fi utile când vei analiza propoziții categorice.

Propozițiile categorice sunt fundamentale în logica formală și reprezintă o modalitate esențială de a-ți structura gândirea și a evita erorile de judecată. Ele au apărut din dorința oamenilor de a creea niște instrumente care să îi ajute să facă diferența dintre adevăr și fals, într-o lume plină de incertitudini și întrebări. Înainte să definim ce sunt propozițiile categorice, este util să cunoști faptul că nu sunt singurele tipuri de propoziții.

Există:

Propoziții cognitive: “Pisica doarme sub masă”, care pot fi înțelese ca având rolul de a transmite o informație.

Propoziții de valoare: “Această pisică este drăguță”, care exprimă o apreciere personală care nu reprezintă un adevăr obiectiv însă pot fi considerate adevărate într-un anumit context și în funcție de anumite criterii, de exemplu: “Simona este o sportivă foarte bună”.

Propoziții pragmatice: “Sună-mă când ajungi acasă” exprimă o solicitare sau un ordin; “Îți recomand această carte” exprimă o sugestie, “trebuie să fim punctuali”, exprimă o normă sau regulă.

Propoziții morale: fac distincția între bine și rău, moral și imoral, valoarea lor de adevăr fiind aprofundată într-un context socio-cultural dar nu universal, acestea depinzând de sistemul filosofic care abordează aceste idei din punct de vedere etic: “Este greșit să furi”.

Propoziții interogative: “Este religia utilă sau inutilă în societatea modernă?”, ele pot fi transformate în propoziții cognitive sau de valoare pentru a stimula găsirea de soluții și dezbaterile

2. Propozițile categorice

În logică operăm, în principal cu propoziții cognitive, adică cu acele propoziții care au valoare de adevăr (pot fi adevărate sau false).

Dacă ai o dezbatere în care au loc argumente bazate pe propoziții de valoare vei fi adeseori absorbit în conflicte pe teme de interes politic sau cultural, de exemplu lupta dintre “viziunile progresiste” vs “conservatoare” despre drepturile persoanelor LGBTQ+. Nu vei afirma o viziune obiectivă despre niște adevăruri universal valabile pe această temă, ci una etică care se sprijină pe niște perspective științifice sau nu. Într-o dezbatere de acest tip pot exista argumente care să conțină ambele tipuri de propoziții, atât cognitive cât și de valoare.

Propozițiile cognitive sunt singurele care pot fi considerate categorice și pot avea rolul de premise sau concluzie într-un argument. Cele de valoare pot fi asimilate într-un astfel de argument și să respecte structura premiselor și concluziilor într-un raționament moral dar nu va fi unul adevărat din punct de vedere obiectiv.

Propoziția categorică exprimă un singur raport între doi termeni; proprietatea exprimată de termenul “predicat logic” se afirmă sau neagă despre un obiect exprimat de termenul “subiect logic”. Forma generală a unei propoziții categorice este: S este P (S nu este P).

Structura propozițiilor categorice

1. Subiectul Logic (S): Termenul despre care se face o afirmație sau negație. El este obiectul gândirii noastre.

2. Predicatul Logic (P): Proprietatea sau caracteristica atribuită sau negată subiectului.

3. Copula: Verbul de legătură între subiect și predicat, care poate fi afirmativ sau negativ.

4. Cuantorii: Expresii, cuvinte, sintagme care determină sfera sau extensiunea subiectului, arătând dacă ne referim la întreaga sferă a lui sau doar la o parte a acesteia.

Cuantori universali: toți, fiecare, oricare, niciunul

Cuantori particulari:unii, unele, printre, majoritatea, mulți, puțini, o parte, anumiți, anumite

Cuantori individuali/singulari:acest, această

Cuantorii determină CANTITATEA propozițiilor categorice. Din acest punct de vedere, vorbim despre două tipuri de propoziții:

Universale:

Implică totalitatea subiectului (ex: "toți oamenii sunt muritori", "niciun om nu este nemuritor").

Particulare:

Se referă doar la o parte din subiect (ex: "unii oameni sunt faimosi", "unele pasari nu zboara").

Tipuri de propoziții categorice în funcție de CALITATE: Propoziția Universală Afirmativă (SaP): "Toți S sunt P". Exemplu: "Toți oamenii sunt muritori". Aici, "oamenii" sunt subiectul, iar "muritori" este predicatul.

Propoziția Universală Negativă (SeP): "Niciun S nu este P". Exemplu: "Niciun câine nu este o pasăre". "Câinii" sunt subiectul negat, iar "păsări" este predicatul.

Propoziția Particulară Afirmativă (SiP): "Unii S sunt P". Exemplu: "Unii studenți sunt artiști". Aici, se afirmă că o parte din "studenți" sunt "artiști".

Propoziția Particulară Negativă (SoP): "Unii S nu sunt P". Exemplu: "Unele fructe nu sunt dulci". Acesta afirmă că o parte din "fructe" nu sunt "dulci".

6. Concluzie

Propozițiile categorice sunt instrumente elementare în logica și raționamentul formal, ajutând la structurarea clară a gândirii și argumentării. Facem distincția între propoziții cognitive și de valoare în evaluarea unui argument sau în cadrul dezbaterii pentru că ne interesează valoarea de adevăr, nu aprecierea subiectivă, de altfel importantă, atunci când construim un argument bazat pe propoziții categorice. Prin utilizarea lor, putem clasifica și distinge între diferite concepte și obiecte într-un mod logic și structurat, îmbunătățindu-ne înțelegerea lumii.