Daca nu ai fost redirectionat, Apasa aici.
În studiul argumentării, termenii se referă la obiectele din realitate despre care facem anumite afirmații. Semnificația cuvântului este dată de relația pe care o are cu un obiect desemnat din realitate. Chiar dacă obiectul nu există în realitatea fizică, termenul are semnificație pentru că definiția lui include proprietăți reale.
De exemplu termenul compus “mașina viitorului” nu există în realitate, spunem că este “vid” din punct de vedere factual, adică sfera obiectului nu conține obiecte. Acest termen își păstrează totuși semnificația pentru este format din doi termeni acceptați că fiind reali: “mașina” și “viitorul”.
Acum este important să faci diferența între termenii logici și termenii pe care îi utilizezi zilnic. Termenii logici reprezintă subiectul și predicatul logic. În propoziția “Mihai este student în clasa a X-a”, “Mihai” este subiectul logic iar “student în clasa a X-a”, predicatul logic. Predicatul logic indică o proprietate sau o caracteristică a subiectului.
Când ne referim la “clasificarea termenilor”, aici punem în discuție în special termenii din limbajul natural sau zilnic, pe care îi analizăm pentru a extrage informații valoroase despre ei atunci când îi vom folosi în cadrul raționamentului.
Atunci când facem sau auzim afirmații tindem să avem probleme de înțelegere majore dacă termenii folosiți sunt vagi sau prezintă ambiguități în comunicare. Dacă termenii sunt neclari, adică nu au un sens precizat, atunci nu știm la ce se referă afirmația “Despre această cauză vorbim!”, întrucât termenul de “cauză” poate avea două semnificații. Te încurajez să cauți în dicționar înainte să citești în continuare și să verifici “extensiunea” acestui termen.
Cum faci diferența între intensiunea și extensiunea unu termen? Termenii "intensiune" și "extensiune" sunt folosiți în logică și filozofie pentru a descrie două moduri diferite de a înțelege și a defini un concept:
1. Intensiunea unui termen se referă la setul de atribute, caracteristici sau proprietăți esențiale care definesc acel termen, deci sensul acestuia. Cu cât un termen are mai multe atribute esențiale, cu atât intensiunea sa este mai mare. De exemplu, intensiunea termenului "pătrat" include proprietăți cum ar fi "figură geometrică", "patru laturi egale", "unghiuri drepte".
2. Extensiunea unui termen se referă la totalitatea obiectelor sau cazurilor concrete care sunt cuprinse de definiția termenului. Cu cât un termen se aplică la mai multe obiecte, cu atât extensiunea sa este mai mare. De exemplu, extensiunea termenului "păsăre" include toate speciile de păsări, de la vrăbii la pinguini.
Există o relație inversă între intensiune și extensiune: pe măsură ce intensiunea unui termen crește (adică devine mai specific), extensiunea sa scade (se aplică la mai puține obiecte), și invers.
A. Clasificare intensională a termenilor
1. Termeni absoluți și relativi
Termenii asoluți sunt independenți și auto-suficienți in definiția lor. Exemple: "copac", "libertate", "cunoaștere".
Termenii relativi depind de alți termeni pentru a fi înțeleși.
Exemple: "soț - soție", "profesor - elev", "cauză - efect".
2. Termeni pozitivi și negativi
Termenii pozitivi indică prezența unei proprietăți a obiectului.
Exemplu:. "optimist", "luminos", “cerc”, “lege”
Termenii negativi indică absența unei proprietăți. Exemple: "nesigur", "intangibil”, “nevertebrat”.
3. Termeni simpli și compuși
Termenii simpli nu pot fi descompuși mai departe.
Exemplu:. "apă", "lumină".
Termenii compuși sunt formați prin combinarea termenilor simpli. Exemplu: "apă minerală", "lumină artificială".
4. Termeni abstracți și concreți
Termenii abstracți desemnează o însușire generală, independentă de un obiect sau clasă de obiecte:
Exemplu:. "adevăr", “libertate”, “curaj”, “culoare”.
Termenii concreți desemnează un obiect sau o însușire dependentă de un obiect sau clasa de obiecte.
Exemple: “adevăr religios”, “Soare”, “companie de marketing”.
B. Clasificarea extensională a termenilor
1. Vizi și nevizi:
Termenii vizi pot fi:
a. factuali vizi - fără referințe reale
Exemplu: "unicorn", “regele Americii”;
b. logic vizi - “infractor nevinovat”, “cerc pătrat”.
Termenii nevizi au referințe reale, ex. "câine".
2. Singulari și generali:
Termenii singulari conțin un singur obiect in extensiunea lor,
Exemplu:. "Turnul Eiffel" sau “America”, “acest tricou”, “casa mea”
Termenii generali fac referire la mai multe obiecte, ex. "clădiri", “familie”.
3. Colectivi și distributivi:
Termenii colectivi conțin o colecţie de obiecte sau o clasă de colecţii care formează un întreg; ce este adevărat pentru întreg nu este adevărat şi pentru părţi, ex. "echipă", “pădure”, “armată”.
Termenii distributivi: atributele termenului pot fi distribuite fiecărui element – ce este adevărat pentru întreaga clasă este adevărat pentru fiecare obiect al ei, ex. "telefon”, “carte”, “scaun”.
4. Vagi și preciși:
Termnenii vagi nu sunt clar definiți, ex. "frumos", "inteligent".
Termenii preciși au definiții clare și neechivoce, ex. "triunghi", "punct de fierbere".
Ai văzut că termenii te ajută să înțelegi mai bine când vorbim despre “realitate”, pentru că noi nu ne referim la “lumea fizică” ci la “universul de discurs”, care cuprinde semnificația psihologică a unui cuvânt (intensiunea) și extensiunea lui, adică relația acestui cuvânt cu lumea fizică. Logica te ajută să vezi diferența dintre sensul unui cuvânt (intensional) și dacă acesta poate fi găsit în realitate (extensional).
Când ne referim la lucruri care există în realitate, adică extensional, vom folosi propoziții. O frază precum “merele sunt verzi” devine o “ propoziție logică, dacă la nivelul raportului între termenii “mere” și “verzi” există o legătură logică cu realitatea comună. Legătura logică este raportul dintre termeni, care poate fi de concordanță (au elemente comune) sau de opoziție (nu au elemente comune).
Identitate: Termenii au exact aceeași extensiune. Exemple: "burlac" și "bărbat necăsătorit", "veveriță" și "rozătoare cu coadă stufoasă".
Încrucișare: apare când extensiunile termenilor au elemente comune, fără că vreo extensiune să fie cuprinsă strict în cealaltă, de exemplu “psiholog” și “femeie”. Există psihologi care sunt femei și femei care nu sunt psihologi. Intensiunea termenului “psiholog” se aplică unui număr limitat de femei iar intensiunea termenului “femeie” se aplică unui număr limitat de psihologi.
Raportul de ordonare apare atunci când extensiunea unui termen este inclusă strict în extensiunea altui termen. Termenul care include (are sfera mai mare) se numește gen iar termenul care este inclus (are sfera mai mică) se mai numește specie.
Incluziunea stă la baza relației între gen și specie, întrucât extensiunea speciei va fi întotdeauna cuprinsă în extensiunea genului. Spunem că specia este subordonată genului, iar genul este supraordonat speciei. Termenul “balenă” este specia genului “mamifer”, precum termenul de “copil” este specia genului “om”.
De exemplu, afirmația “Toți oamenii sunt afaceriști” este falsă, întrucât există oameni care nu sunt afaceriști. De ce? Pentru că proprietatile termenului “afacerist” (intensiunea) se aplică unui număr limitat de oameni. Dar aici avem o problemă, sunt toți afaceriștii oameni? Aici întâmpinăm o problema, deși putem “spune” că există afaceriști care nu sunt umani (ceea este o apreciere personală și adevărată din partea oamenilor care au fost înșelați de unii vânzători sau escroci), ei sunt oameni. Deci intensiunea termenului de “om” o cuprinde pe cea de “afacerist”
Raport de contradicție: Termenii se exclud reciproc, acoperind întregul univers de discurs. Doi termeni se află în raport de contradicție când orice obiect am alege din universul de discurs acesta se găsește numai în extensiunea unuia dintre termenii în cauză; Exemple: “om”-”non-om”
Raportul de contrarietate se stabilește între speciile aceluiași gen. Reuniunea extensiunilor celor doi termeni nu epuizează universul de discurs. Termenii sunt opuși, dar nu se exclud complet. Exemple: "bogat" și "sărac", "înalt" și "scurt".
Clasificarea termenilor în argumentare este importantă pentru înțelegerea și construirea argumentelor eficiente. Termenii pot fi clasificați intensional, bazându-se pe sensul sau definiția lor și extensional, bazându-se pe obiectele reale pe care le desemnează. Avem termeni absoluți, care stau singuri și termeni relativi, care depind de alți termeni pentru a fi înțeleși. Termenii pot fi de asemenea pozitivi sau negativi, simpli sau compuși.
În plus, termenii pot fi clasificați extensional ca vizi sau nevizi, singulari sau generali, colectivi sau distributivi și ca termeni vagi sau preciși. În cele din urmă, raporturile între termeni, cum ar fi identitatea, incluziunea și opoziția (contradicția și contrarietatea), sunt fundamentale pentru structurarea și înțelegerea argumentelor.
Grile de Gandire Critica. Copyright 2023 @GC