Daca nu ai fost redirectionat, Apasa aici.
Te-ai gândit vreodată cum “deduce” un medic sau un psiholog diagnosticul când vede simptomele? Mai corect ar fi, “abduce”. Este vorba despre raționamentul abductiv nu deductiv.
Raționamentul inductiv: începe cu observații specifice și se îndreaptă către formularea unor generalizări sau teorii. De exemplu, dacă observi că păsările pe care le-ai văzut zburând sunt toate albe, ai putea concluziona că toate păsările din acea zonă sunt albe. Acest tip de raționament este adesea folosit pentru a forma ipoteze sau teorii generale bazate pe date sau experiențe specifice.
Raționamentul abductiv este mai mult despre formularea unor ipoteze explicative în fața unor informații incomplete sau neclare nu despre formularea unei teorii generale. Este un proces de "cel mai bun ghici" bazat pe datele disponibile. Spre exemplu, dacă vezi urme umede pe podea și un pahar răsturnat, ai putea presupune că paharul a fost cauza apei de pe podea. Se deosebește și se apropie mai mult de raționamentul deductiv ca inferență, întrucât prespune o precondiție particulară nu generală: doar dacă "paharul cu apă a picat", "apa s-a vărsat pe jos". Acest tip de raționament scade gradul de surpriză când ceva neașteptat se întâmplă, furnizând cea mai plauzibilă explicație. În schimb, raționamentul deductiv pornește de la o condiție generală și se indreaptă către o concluzie specifică.
Care este importanța rationamentului abductiv și cum se conectează cu raționamentul deductiv? De exemplu, un cercetător poate folosi raționamentul abductiv pentru a formula o ipoteză bazată pe observații neclare sau incomplete, apoi folosește raționamentul deductiv pentru a testa această ipoteză prin colectarea și analiza datelor suplimentare. În acest fel, raționamentul abductiv poate ghida direcția inițială a cercetării, iar raționamentul deductiv poate ajuta la validarea sau rafinarea ipotezelor.
Generarea ipotezelor: Pornim de la observații și ne imaginăm explicații posibile. De exemplu, improvizația presupune raționament abductiv pentru creearea unor replici și reacții spontane în diverse situații simulate.
Reevaluarea ipotezelor: Ne ajustăm ideile pe măsură ce apar noi informații. Este esențială în rezolvarea problemelor slab definite care presupun venirea cu noi explicații.
Soluții posibile, nu certe: Nu oferă răspunsuri definitive, ci doar posibilități.
Verificări ulterioare: Adesea, e nevoie să testăm ipotezele pentru a le valida.
Deși acest tip de raționament este improbabil să apară în cadrul examenelor de gândire critică, este foarte important să faci diferența dintre cele trei tipuri de raționament: cel abductiv, agreneaza imaginația construind ipoteze, cel inductiv se folosește doar de observații pentru a ajunge la generalizări, iar cel deductiv pleacă de la idei generale pentru a ajunge la concluzii specifice.
Raționamentul abductiv îți poate oferi explicații utile pentru a da sens problemelor ambigue însă pentru a ajunge la o cunoaștere adecvată a realității, ai nevoie de toate tipurile de raționament.
Grile de Gandire Critica. Copyright 2023 @GC