Cap. 1: Introducere în analiza argumentului

Argumentarea

Argumentarea este procesul prin care demonstrăm ( justificăm) adevărul propriilor noastre opinii şi încercăm să-i convingem pe ceilalţi să le accepte. În procesul argumentării construim, de fapt un argument, prin care noi încercăm să justificăm o anumită propoziţie, numită concluzie (propoziţia în favoarea căreia argumentăm), pe baza altor propoziţii numite premise.

Prin urmare, în structura unui argument intră două componente: premisele (una sau mai multe) – propoziţiile care justifică concluzia și concluzia – propoziţia justificată de premise. Formă standard a unui argument este: premise – concluzie (ultima propoziţie dintr-un argument în formă standard este întotdeauna concluzia).

În limbajul de zi cu zi, un argument nu apare întotdeauna în forma sa de bază întrucât concluzia nu apare mereu la finalul argumentului, ci poate să apară într-o formă non-standard, concluzia poate să apară la mijlocul sau chiar la începutul argumentului. Altfel spus, într-un argument care nu este în forma sa de bază concluzia poate ocupa orice loc.

Exemple:

Argument în formă de bază:

Toți cei care nu studiază rămân în urmă. ( Premisa 1)

Tu nu studiezi. (Premisa 2)

Tu vei rămâne în urmă. (Concluzie)

Exemplu de argument în formă non-standard: Tu rămâi în urmă pentru că nu studiezi, iar cei care rămân în urmă nu studiază.

Practică: Gândește-te la un argument pe o temă de interes și formulează-l în ambele forme.

Recunoșterea Argumentării

Identificarea premiselor şi concluziei unui argument se poate realiza cu ajutorul unor cuvinte sau expresii numite indicatori logici. Există două tipuri de indicatori logici:

Indicatori logici de premisă: deoarece, pentru că, întrucât, dat fiind că, presupunând că, pe baza faptului că, datorită (faptului că), fiindcă, pornind de la ideea că etc. Observaţie: orice propoziţie care urmează după un indicator de premisă poate fi considerată premisă a argumentului.

Indicatori logici de concluzie: deci, prin urmare, rezultă că, aşadar, în concluzie, (de aici) decurge (că), deducem că, concluzionăm (că), etc. Observaţie: orice propoziţie care urmează după un indicator de concluzie poate fi considerată drept concluzie a argumentului.

Exemplu:

Nu ai intrat la facultate, pentru că (indicator logic de premisă) nu ai studiat suficient (premisa).

Structura Argumentării

Un argument poate avea una din următoarele trei structuri argumentative:

Structură argumentativă simplă (argument simplu) – formată dintr-o premisă şi o concluzie. Exemplu: Mașina nu a ajuns la timp la destinație (concluzia) deoarece (indicator de premisă) o roată s-a spart (premisa).

Structură argumentativă în cadrul căreia argumentul este format din două sau mai multe premise şi o concluzie.
Exemplu: Întrucât persoanele cu depresie au stimă de sine scăzută, iar tu ești depresiv, rezultă că ai o stimă de sine scăzută (argument format din două premise şi o concluzie).

Structură argumentativă complexă (argument complex).
Argumentele complexe sunt acele argumente în care cel puţin una dintre premise este justificată/susţinută de către una sau mai multe propoziţii.

În componenţa unui argument complex intră următoarele componente: o concluzie finală; una sau mai multe concluzii intermediare – propoziţiile (premisele) care justifică concluzia finală şi care sunt justificate la rândul lor de către una sau mai multe propoziţii

Premise care justifică concluzia finală, dar care nu sunt concluzii intermediare (premise libere)

Propoziţiile care justifică concluziile intermediare.

Observaţie: unele argumente complexe pot să nu conţină premise libere.

Exemplu argument complex:

Construind un argument complex pe tema identității de gen din perspectiva progresistă, vom integra toate componentele menționate: concluzia finală, concluziile intermediare, premisele libere, și propozițiile care justifică concluziile intermediare.

Concluzia finală: Identitatea de gen este o realitate socială și personală flexibilă, care ar trebui să fie recunoscută și respectată în societate pentru a promova diversitatea, egalitatea și bunăstarea individuală.

Concluzii intermediare: Identitatea de gen nu este strict determinată de biologie, ci este influențată și de factori sociali și culturali. Recunoașterea și respectarea diversității de gen contribuie la sănătatea mentală și emoțională a indivizilor. Societățile progresiste care acceptă diversitatea de gen sunt mai echitabile și incluzive.

Premise Libere:

A. Diversitatea de gen este un fenomen recunoscut în multe culturi și istorii.

B. Egalitatea și respectul pentru drepturile individuale sunt valori centrale în societăți progresiste.

Propoziții care justifică concluziile intermediare:

Studiile arată că genul este un construct social, care variază între diferite culturi și epoci (justifică CI1).

Cercetările în domeniul psihologiei și sănătății mentale indică faptul că acceptarea identității de gen a unei persoane îmbunătățește starea de bine și reduce riscurile de depresie și anxietate (justifică CI2).

Exemplele de societăți care au adoptat legi și politici de incluziune a diversității de gen demonstrează progrese semnificative în ceea ce privește egalitatea și drepturile civile (justifică CI3).

Sinteza:

Înțelegerea elementelor argumentării este relevantă pentru gândirea critică și evaluarea informațiilor. Prin analiza structurii argumentative, indicatorilor de argumentare și tipurilor de argumente, ai un punct de start pentru studiul analizei argumentului. În aceasta lecție ne-am focusat pe recunoașterea unei argumentări, în lecțiile următoare vom intra în profunzime în analiza elementelor formale care compun argumentele: termenii, raporturile logice dintre termeni, propoziții categorice și inferențe mediate și imediate.